Nocturnă de Toamnă
Versuri despre ploaia măruntă pe geamuri aburite, parfumul amintirilor de nuc și liniștea unei odăi luminate doar de căldura lămpii.
Versuri despre ploaia măruntă pe geamuri aburite, parfumul amintirilor de nuc și liniștea unei odăi luminate doar de căldura lămpii.
Un poem simbolic dedicat satului patriarhal, cumpenelor de fântână ce scârțâie în amurg și apei adânci ce păstrează chipurile strămoșilor.
Mirosul amărui de toamnă târzie, tăcerea curților bătrânești și resemnarea nobilă în fața iernii ce se apropie.
Istoria împietrită în stâncă, șoaptele arcașilor din neguri și apusul purpuriu ce îmbracă bastioanele Moldovei voievodale.
Fuziunea poetică între mitul eminescian al astrului singuratic și fantezia cosmică a universului infinit de siliciu și stele reci.
La bordul cargoului sub-cuantic „Prometeu VII”, un singur pilot uman veghează trezirea din hipersomnie la marginea roiului stelar Ophiuchus.
Sonda experimentală Chronos-1 plonjează la granița unei găuri negre primordiale, descoperind că ecourile trecutului uman sunt codificate în gravitație.
O baliză automată lăsată de o civilizație dispărută transmite un singur poem cosmic tradus în ecuații de rezonanță magnetică.
Sub calota de gheață groasă de o sută de kilometri a satelitului jovian, o colonie de roboți arheologi descoperă prima catedrală din cristale de metan.
O cursă de linie comercială între oceanele de metan din Titan și coloniile roșii de pe Marte ascunde un călător misterios care nu are reflexie în senzori.
Când o pitică albă se răcește complet și devine o pitică neagră de diamant pur, o echipă de cercetători descifrează inscripțiile gravate direct pe atomii de carbon.
Ce se întâmplă când domnul Costel cumpără un aspirator inteligent de ultimă generație și încearcă să-l dreseze ca pe un cățel ciobănesc?
Povestea dosarului cu șină verde și a timbrelor fiscale expirate în fața celebrei doamne Rodica de la ghișeul fără program cu publicul.
Ce s-a întâmplat când președintele asociației de proprietari a instalat un model AI pentru a modera discuțiile despre cota de căldură și pisicile de pe scară.
O conversație memorabilă între un proprietar grăbit și nea Fănică instalatorul, care explică metafizica scurgerilor de apă prin prisma stoicismului antic.
Cum se rezolvă geopolitica mondială, economia macro și criza energetică în 15 minute pe traseul Piața Romană - Drumul Taberei într-un taxi galben.
Tensiunea cosmică din balconul închis cu termopan: războiul dintre saramură, hrean și gogonelele care refuzau să se acrească la comandă.
Un mic nor pufos pe nume Fulgușor privea copiii din parc și visa să miroasă a vanilie și căpșuni dulci în loc să aducă mereu doar picături reci de ploaie.
O fabulă veselă și caldă despre micul greier Titirilică, care nu voia doar să țârâie la întâmplare, ci visa să organizeze prima orchestră a pădurii.
O poveste încântătoare despre generozitate, prietenie și o ghindă fermecată care răsare doar atunci când este împărțită cu cei din jur.
Țepișor era un arici tare blând, dar fugea de fiecare dată când vedea un balon colorat, de frică să nu-l spargă din greșeală cu țepii săi.
Toată lumea din împărăție credea că în peștera de pe Muntele Negru trăiește un monstru fioros, dar el era doar un dragon vegetarian și timid.
Un ceas vechi de buzunar pierdut într-o scorbură de stejar începe să ticăie în ritmul inimii pădurii, devenind metronomul cântăreților înaripați.
Într-o epocă marcată de efemeritate digitală și atenție fragmentată, ce mai înseamnă permanența cuvântului scris și de ce avem nevoie de poezie?
De ce avem nevoie de pauze între lecturi și cum ne vindecă literatura de ritmul trepidant al lumii contemporane.
Reflecție despre atingerea hârtiei, cerneala tipografică, mirosul volumelor vechi și de ce cartea fizică rămâne un sanctuar neatins de feed-ul digital.
De la Bacovia la Blaga și Pillat: cum a devenit toamna anotimpul metafizic prin excelență al spiritualității poetice românești.
Într-o cultură a publicării instantanee, de ce rescrierea, ștergerea și lăsarea manuscrisului să se așeze în sertar sunt adevăratele secrete ale artei.
Misterul conexiunii intime dintre două minți care nu s-au întâlnit niciodată în carne și oase, dar care comunică la nivelul cel mai profund prin literatură.
„Într-o epocă a vitezei oarbe și a atenției fragmentate, lectura atentă nu este un lux, ci o formă nobilă de libertate interioară.”
— Galan Mihai · mediatext.ro
Scriitor & Fondator Mediatext
Revista literară Mediatext (mediatext.ro) a luat ființă din dorința de a oferi cititorilor români un spațiu curat, ferit de zgomotul rețelelor sociale efemere, în care literatura să poată fi trăită ca o experiență estetică deplină.
Fie că este vorba despre rigoarea matematică a unui sonet, despre fiorul necunoscutului dintr-o povestire science-fiction, despre râsul eliberator al unei schițe satirice sau despre candoarea unui basm pentru copii, fiecare rând este scris cu sufletul pentru dumneavoastră.
Află mai multe despre autor