Timpul nu mai curgea liniar. În cabina de observație a Chronos-1, fiecare secundă măsurată de ceasul atomic al navei echivala cu trei săptămâni în timpul de bază de pe Terra.
Comandantul Radu simțea cum lumina stelelor din jur se curba într-un cerc de aur hipnotic — lentila gravitațională a singularității Gargantua-IV.
„Recepționăm un flux tahionic!”, anunță sintetizatorul de date cuantice. „Nu este zgomot de fond cosmic. Este o transmisie vocală analogică din secolul XX.”
Radu mări câștigul audio. Din difuzoarele navei, printre descărcările de plasmă, răzbătu vocea tremurată a unui transmisiuni radio uitate, o doină cântată la fluier undeva într-un sat din Carpați acum trei sute de ani.
Gravitația reținuse nu doar masa stelelor moarte, ci și vibrațiile sufletului pământean, conservate pentru totdeauna în geometria spațiu-timpului.
Gânduri & Impresii de Lectură (3)