Sonetul Timpului Pierdut
O meditație lirică despre trecerea clipelor, amintiri ferecate în bronz și foșnetul toamnei ce alungă iluziile tinereții.
O meditație lirică despre trecerea clipelor, amintiri ferecate în bronz și foșnetul toamnei ce alungă iluziile tinereții.
Versuri despre ploaia măruntă pe geamuri aburite, parfumul amintirilor de nuc și liniștea unei odăi luminate doar de căldura lămpii.
Un poem simbolic dedicat satului patriarhal, cumpenelor de fântână ce scârțâie în amurg și apei adânci ce păstrează chipurile strămoșilor.
Mirosul amărui de toamnă târzie, tăcerea curților bătrânești și resemnarea nobilă în fața iernii ce se apropie.
Istoria împietrită în stâncă, șoaptele arcașilor din neguri și apusul purpuriu ce îmbracă bastioanele Moldovei voievodale.
Fuziunea poetică între mitul eminescian al astrului singuratic și fantezia cosmică a universului infinit de siliciu și stele reci.