„Un poem simbolic dedicat satului patriarhal, cumpenelor de fântână ce scârțâie în amurg și apei adânci ce păstrează chipurile strămoșilor.”
La marginea de sat, sub cer de plumb,
O cumpănă se-apleacă greu spre glie,
Ecoul vechi din ciutura pustie
Trezește pietrele adormite-n dâmb.
Aici veneau cândva flăcăi și fete,
Cu ochi curați și râsete de mai,
Să bea din apa limpede din plai
Și să-și aline dorurile-ncete.
Azi cumpăna doar vântul o mai leagănă,
Iar ciutura e plină de mușchi verde,
Dar cine bea din fântâna ce se pierde
O viață-ntreagă dorul nu-l mai pradă.
Scriitor și fondator al revistei literare Mediatext (mediatext.ro). Pasionat de rigoarea sonetului clasic, profunzimea filosofică a eseurilor și libertatea imaginației din literatura science-fiction.
Citește biografia completă →Acordă o notă de la 1 la 5 stele și împărtășește impresia ta sinceră cu autorul Galan Mihai.
Poezii
O meditație lirică despre trecerea clipelor, amintiri ferecate în bronz și foșnetul toamnei ce alungă iluziile tinereții.
Poezii
Versuri despre ploaia măruntă pe geamuri aburite, parfumul amintirilor de nuc și liniștea unei odăi luminate doar de căldura lămpii.
Poezii
Mirosul amărui de toamnă târzie, tăcerea curților bătrânești și resemnarea nobilă în fața iernii ce se apropie.
Gânduri & Impresii de Lectură (3)