În poiana cu trifoi cu patru foi, toți greierii cântau la fel: țâr-țâr dimineața, țâr-țâr la prânz, țâr-țâr la asfințit.
Doar micul Titirilică își făcuse dintr-un pai de secară și un fir de mătase de păianjen o lăută minusculă. Voia să cânte valsuri ca frunzele legănate de vânt.
Furnicile bătrâne dădeau din cap nemulțumite: „Cine a mai văzut greier cu note muzicale? Munca-i muncă și țârâitul e țârâit!”
Dar când a venit toamna rece și furnicuțele erau obosite de cărat boabe grele de grâu, Titirilică s-a așezat pe o ciupercă roșie și a cântat o melodie atât de luminoasă, încât oboseala a dispărut din picioarele tuturor locuitorilor din mușuroi.
Gânduri & Impresii de Lectură (3)