„Mirosul amărui de toamnă târzie, tăcerea curților bătrânești și resemnarea nobilă în fața iernii ce se apropie.”
Ai căzut pe pragul de piatră,
Umedă, grea și tăcută,
Ca o scrisoare pierdută
De la cel care nu se mai-ntoarce.
Ai strâns în tine o vară întreagă,
Umbra deasă și soarele crud,
Iar azi sub pasul meu zăpăcit și ud
Doar parfumul amar te mai leagă.
Dormi lin sub omătul ce vine,
Căci pământul te cere-napoi,
Iar primăvara din muguri de noi
Va renaște un cântec din tine.
Scriitor și fondator al revistei literare Mediatext (mediatext.ro). Pasionat de rigoarea sonetului clasic, profunzimea filosofică a eseurilor și libertatea imaginației din literatura science-fiction.
Citește biografia completă →Acordă o notă de la 1 la 5 stele și împărtășește impresia ta sinceră cu autorul Galan Mihai.
Poezii
O meditație lirică despre trecerea clipelor, amintiri ferecate în bronz și foșnetul toamnei ce alungă iluziile tinereții.
Poezii
Versuri despre ploaia măruntă pe geamuri aburite, parfumul amintirilor de nuc și liniștea unei odăi luminate doar de căldura lămpii.
Poezii
Un poem simbolic dedicat satului patriarhal, cumpenelor de fântână ce scârțâie în amurg și apei adânci ce păstrează chipurile strămoșilor.
Gânduri & Impresii de Lectură (3)