Sus pe cerul senin de vară, într-un colț albastru ca ochiul unei pisici curioase, trăia un norișor mic și rotund pe nume Fulgușor. În timp ce norii mari și serioși se pregăteau mereu să spele acoperișurile orașului, Fulgușor cobora aproape de vârfurile castanilor și privea copiii care râdeau pe alei.
Toți copiii țineau în mâini niște cornete mari, pline cu globuri roz, galbene și maronii.
„De ce toată lumea fuge când noi ne scuturăm de ploaie, dar toți zâmbesc când mănâncă înghețată?”, s-a întrebat Fulgușor.
Într-o după-amiază, s-a rugat de Soare să-i trimită o rază călduță cu aromă de caise. Vântul de seară l-a învăluit într-un parfum de tei înfloriți, iar când peste oraș s-a așezat un curcubeu strălucitor, din Fulgușor au început să cadă fulgi moi și dulci ca vata de zahăr, spre uimirea și veselia tuturor prichindeilor.
Gânduri & Impresii de Lectură (4)