„Fuziunea poetică între mitul eminescian al astrului singuratic și fantezia cosmică a universului infinit de siliciu și stele reci.”
Din roiul rece de nebuloase albe,
Un ochi de cuarț privește spre pământ,
Nu are grai, nici lacrimi, nici cuvânt,
Doar orbite sculptate-n reci ghirlande.
„Cobori în jos, lumină milenară,
Să-mi luminezi această noapte grea!”
Dar astrul tace-n mantia de nea,
Și-n nemurirea lui de cer coboară.
El nu cunoaște dorul pământean,
Nici frunza ce se scutură-n amurg,
Doar pulberi de fotoni ce veșnic curg
În taina unui nesfârșit ocean.
Scriitor și fondator al revistei literare Mediatext (mediatext.ro). Pasionat de rigoarea sonetului clasic, profunzimea filosofică a eseurilor și libertatea imaginației din literatura science-fiction.
Citește biografia completă →Acordă o notă de la 1 la 5 stele și împărtășește impresia ta sinceră cu autorul Galan Mihai.
Poezii
O meditație lirică despre trecerea clipelor, amintiri ferecate în bronz și foșnetul toamnei ce alungă iluziile tinereții.
Poezii
Versuri despre ploaia măruntă pe geamuri aburite, parfumul amintirilor de nuc și liniștea unei odăi luminate doar de căldura lămpii.
Poezii
Un poem simbolic dedicat satului patriarhal, cumpenelor de fântână ce scârțâie în amurg și apei adânci ce păstrează chipurile strămoșilor.
Gânduri & Impresii de Lectură (3)