„Versuri despre ploaia măruntă pe geamuri aburite, parfumul amintirilor de nuc și liniștea unei odăi luminate doar de căldura lămpii.”
Coboară ceața peste vechiul parc,
Și felinare galbene clipesc,
În ramuri goale vânturile torc
Un cântec trist pe care-l recunosc.
Pe foi de carte cad lumini de scrum,
Un ceai uitat se răcorește-ncet,
Nu mai e nimeni singur pe vreun drum,
Doar visul rătăcit al unui poet.
E noapte-n gând și toamnă pe pământ,
Dar în tăcere crește-un nou cuvânt.
Scriitor și fondator al revistei literare Mediatext (mediatext.ro). Pasionat de rigoarea sonetului clasic, profunzimea filosofică a eseurilor și libertatea imaginației din literatura science-fiction.
Citește biografia completă →Acordă o notă de la 1 la 5 stele și împărtășește impresia ta sinceră cu autorul Galan Mihai.
Poezii
O meditație lirică despre trecerea clipelor, amintiri ferecate în bronz și foșnetul toamnei ce alungă iluziile tinereții.
Poezii
Un poem simbolic dedicat satului patriarhal, cumpenelor de fântână ce scârțâie în amurg și apei adânci ce păstrează chipurile strămoșilor.
Poezii
Mirosul amărui de toamnă târzie, tăcerea curților bătrânești și resemnarea nobilă în fața iernii ce se apropie.
Gânduri & Impresii de Lectură (4)