„Istoria împietrită în stâncă, șoaptele arcașilor din neguri și apusul purpuriu ce îmbracă bastioanele Moldovei voievodale.”
Ziduri de piatră sub cerul de purpură,
Vulturii rotesc peste culmi de brad,
Umbrele oastei din veacuri coboară
Și pașii viteji pe metereze cad.
Aici a stat scutul, aici a fost crezul,
În fața furtunilor care veneau,
Bătrânii oșteni ce cu dragostea-n piept
Pământul strămoșilor îl apărau.
Când luna răsare din neguri de fag,
Cetatea veghează ca-n prima ei zi,
Iar neamul își strânge sub scutul pribeag
Cuvântul cel sfânt ce nu va pieri.
Scriitor și fondator al revistei literare Mediatext (mediatext.ro). Pasionat de rigoarea sonetului clasic, profunzimea filosofică a eseurilor și libertatea imaginației din literatura science-fiction.
Citește biografia completă →Acordă o notă de la 1 la 5 stele și împărtășește impresia ta sinceră cu autorul Galan Mihai.
Poezii
O meditație lirică despre trecerea clipelor, amintiri ferecate în bronz și foșnetul toamnei ce alungă iluziile tinereții.
Poezii
Versuri despre ploaia măruntă pe geamuri aburite, parfumul amintirilor de nuc și liniștea unei odăi luminate doar de căldura lămpii.
Poezii
Un poem simbolic dedicat satului patriarhal, cumpenelor de fântână ce scârțâie în amurg și apei adânci ce păstrează chipurile strămoșilor.
Gânduri & Impresii de Lectură (3)