„O meditație lirică despre trecerea clipelor, amintiri ferecate în bronz și foșnetul toamnei ce alungă iluziile tinereții.”
Ce taină are ceasul din perete,
Când bate-ncet în nopțile pustii,
Și cheamă umbre din copilării,
Pe zidul vechi cu palide portrete?
Se scurge clipa-n râuri de tăcere,
Nisipul cald în clepsidre a-nghețat,
Un vis uitat pe care l-am visat
Se zbate-n piept cu dulce mângâiere.
Rămân doar pașii rătăciți pe drum,
Și frunza ce se leagănă în vânt,
Un vers neterminat pe-un vechi mormânt,
Ce se preface-ncet, discret, în scrum.
Dar dincolo de neguri și de fier,
Iubirea ta străluce înc-un cer.
Scriitor și fondator al revistei literare Mediatext (mediatext.ro). Pasionat de rigoarea sonetului clasic, profunzimea filosofică a eseurilor și libertatea imaginației din literatura science-fiction.
Citește biografia completă →Acordă o notă de la 1 la 5 stele și împărtășește impresia ta sinceră cu autorul Galan Mihai.
Poezii
Versuri despre ploaia măruntă pe geamuri aburite, parfumul amintirilor de nuc și liniștea unei odăi luminate doar de căldura lămpii.
Poezii
Un poem simbolic dedicat satului patriarhal, cumpenelor de fântână ce scârțâie în amurg și apei adânci ce păstrează chipurile strămoșilor.
Poezii
Mirosul amărui de toamnă târzie, tăcerea curților bătrânești și resemnarea nobilă în fața iernii ce se apropie.
Gânduri & Impresii de Lectură (5)