Ai căzut pe pragul de piatră,
Umedă, grea și tăcută,
Ca o scrisoare pierdută
De la cel care nu se mai-ntoarce.
Ai strâns în tine o vară întreagă,
Umbra deasă și soarele crud,
Iar azi sub pasul meu zăpăcit și ud
Doar parfumul amar te mai leagă.
Dormi lin sub omătul ce vine,
Căci pământul te cere-napoi,
Iar primăvara din muguri de noi
Va renaște un cântec din tine.