Poezii & Creație Lirică (Galan Mihai)

Lirica lui Galan Mihai refuză gratuitatea facilă a versului destructurat, preferând arhitectura nobilă a sonetului clasic (două catrene și două terține) și cadența iambică sau amfibrahică ce oferă poeziei muzicalitate interioară.

Antologie de Poeme Reprezentative

1. Sonetul Timpului Pierdut

Ce taină are ceasul din perete,
Când bate-ncet în nopțile pustii,
Și cheamă umbre din copilării,
Pe zidul vechi cu palide portrete?

Se scurge clipa-n râuri de tăcere,
Nisipul cald în clepsidre a-nghețat,
Un vis uitat pe care l-am visat
Se zbate-n piept cu dulce mângâiere.

Rămân doar pașii rătăciți pe drum,
Și frunza ce se leagănă în vânt,
Un vers neterminat pe-un vechi mormânt,
Ce se preface-ncet, discret, în scrum.

Dar dincolo de neguri și de fier,
Iubirea ta străluce înc-un cer.

---

2. Nocturnă de Toamnă

Coboară ceața peste vechiul parc,
Și felinare galbene clipesc,
În ramuri goale vânturile torc
Un cântec trist pe care-l recunosc.

Pe foi de carte cad lumini de scrum,
Un ceai uitat se răcorește-ncet,
Nu mai e nimeni singur pe vreun drum,
Doar visul rătăcit al unui poet.

E noapte-n gând și toamnă pe pământ,
Dar în tăcere crește-un nou cuvânt.

---

3. Balada Fântânilor Uitate

La marginea de sat, sub cer de plumb,
O cumpănă se-apleacă greu spre glie,
Ecoul vechi din ciutura pustie
Trezește pietrele adormite-n dâmb.

Aici veneau cândva flăcăi și fete,
Cu ochi curați și râsete de mai,
Să bea din apa limpede din plai
Și să-și aline dorurile-ncete.

Azi cumpăna doar vântul o mai leagănă,
Iar ciutura e plină de mușchi verde,
Dar cine bea din fântâna ce se pierde
O viață-ntreagă dorul nu-l mai pradă.